În cadrul conferințelor organizate de Institutul pentru Dezvoltarea Copilului și partenerii sai, au fost prezentate rezultatele studiului “Bucharest Early Intervention Project – BEIP” demarat în anul 2000 de trei universități americane – University of Minnesota, University of Tulane și University of Maryland și implementat de Fundația SERA ROMÂNIA. Studiul a fost conceput astfel încât să examineze efectele instituționalizării asupra dezvoltării creierului și a comportamentului copiilor și să determine dacă aceste efecte pot fi remediate în cazul dezinstituționalizării, prin plasamentul în asistență maternală sau în familie. Copiii cuprinși în cercetare, abandonați încă de la naștere și crescuți în instituțiile din București, au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri, unul continuând să trăiască în centre iar celălalt plasat în asistență maternală sau în familie.
Rezultatele de până acum ale studiului BEIP au demonstrat că acei copii care au fost instituționalizați încă de la naștere prezintă risc semnificativ de a dezvolta întârzieri și tulburări într-un număr de domenii. Copiii care au cunoscut instituționalizarea au mai multe probleme psihiatrice serioase și mai multe afectări ale dezvoltării cognitive, inclusiv cele implicate în procesul de discernământ, controlul impulsurilor și păstrarea amintirilor. Rezultatele mai demonstrează că intervenția pare a remedia unele dintre aceste întârzieri și deficite, însă nu pe toate. De exemplu, copiii plasați în asistență maternală au mai puține tulburări emoționale și anxietăți în comparație cu aceia care au continuat să trăiască în instituții.
Un alt rezultat al studiului merită subliniat, și anume acela că momentul intervenției contează extrem de mult. Astfel, acei copii care au fost scoși din instituții și plasați în asistență maternală înaintea vârstei de 2 ani, au rezultate mai bune în mod special în domeniile cognitiv, al dezvoltării limbajului, al sănătății mentale, al activității cerebrale și al abilităților sociale, comparativ cu cei plasați după această vârstă. Plasamentul înaintea vârstei de 2 ani se asociază cu niveluri crescute de activitate cerebrală și un scor al inteligenței (IQ) mai ridicat.
În plus, rezultatele testelor de inteligență sugerează faptul că un efect pozitiv pe termen lung este influențat atât de intervenția timpurie, cât și de continuitatea în plasamentul copiilor în cadrul unei familii care să-i ofere afecțiune. Acei copii care au fost plasați inițial în rețeaua de asistență maternală BEIP, atent monitorizată și beneficiind de suport, și care au rămas în aceste familii până la vârsta de 8 ani au demostrat un IQ semnificativ mai mare decât copiii care au fost inițial plasați în rețeaua de asistență maternală dar mai apoi au fost mutați în alte locuri.
Această cercetare continuă, realizându-se o evaluare complexă a copiilor din grupul inițial până la vârsta de 18 ani; mai multe detalii legate de această cercetare găsiți pe: http://www.bucharestearlyinterventionproject.org/About-Us.html
De asemenea, volumul ”Copiii abandonați ai României. Privațiune, dezvoltare cerebrală și eforturi de recuperare”, apărut la Editura Univesității Harvard, descrie detaliat studiul BEIP și rezultatele acestuia.